Archive | Piece of heart RSS feed for this section

Gânduri…by Emilia

10 Jul


De atîtea ori de cîte îţi v-a trece prin cap că mă cunoşti…..gîndeşte-te mai bine..pentru că ..niciodată..niciodată nu vei pătrunde în adîncul sufletului meu…..nu e lakăt..nu e înkuiat…doar că..nu eşti în stare să priveşti mai departe de nevoile şi egoismul tău….nu e nevoie de mai multă prefăcătorie….nu mai e nevoie de fraza:”păpuşikă..te înţeleg”…atît de fals..atît de fals sună aceste cuvinte…atît de fals încît îţi taie urechea în mii de bukăţele….şi asurzeşti…sufletul asurzeşte şi se zbîrceşte de superficialitate…..
De fapt..nu e de mirare….într-o lume nebună..care se goneşte după lukruri materiale şi nevaloroase…o lume prefăcută….lipsită de valori…de dragoste…o lume ce se concepe zi de zi..cu fiece răsărit din ideea :”de unde să iau bani?”;”cu cine să mă culc azi?’………..unde s-a pierdut însă dragostea…..mmm..sună frumos….ba nu..a sunat frumos….da..nu m-a greşesc..la trecut….pt că nimik nu mai e ca altadată….totul e trecut..
Şi tu..cel care citeşti aceste rînduri..de cîte ori te-ai oprit din mers şi ai privit cerul?de cîte ori ai zis..o..Doamne…..cît e de frumos tot ce ai creat….cît e de dulce şi inocentă iubirea….îmi permit să presupun că niciodată….ei uite că sper că o ve-I face cîndva..şi o să îţi dai seama cît e de frumoasă lumea..dar..în acelaşi timp îţi ve-i da deama cît eşti de singur în acest moment pe faţa pămîntului….pentru că în acest moment cei care te vor vedea uitîndu-te spre cer..ca un nebun însetat de libertate,dragoste şi frumos….v-or spune că eşti un retardat…şi vei fi singur în imensul ăsta frumos..şi neatins de nimeni…\
Am încetat oare să mai cred în dragoste..greu de răspuns…cred…încerc să cred în fiece dimineatză cînd deschid okii…pentru că cînd îi deschid..alerg întîi de toate spre geam.să văd cum îmi zîmbeşte soarele….sau cum plînge ploaia după geam..de durere….de tristeţe..de singuratate….
Cineva îmi spunea o dată..nu e neapărat să ieşi să te plimbi cu cineva ca să observi frumuseţea lumii…adevărat,.,…poate e chiar mai eficient..pt că singur fiind…observi toate mărunţişurile…aşa şi am făcut..
Într-o seară..posomorîtă….cînd nu mai aveam pe cine suna să iasă la o mikă gură de aer….am ieşit…ca o lunatikă…singură..într-un oraş imens….pe străzile întunekate..luminate de un felinar pe ici colea….păşeam….păşeam cu frika..pt că îmi era frikă de necunosctutul de după colţ..dar îmi dădeam seama bine că nimik nu poate fi mai straşnik ca necunoscutul.şi dacă am hotărît să ies..trebuie să o fac..să merg mai departe..păşeam..de parka în gol….feţe necunoscute şi sumbre pe drum….fiecare în grabă sa cu problemele sale în minte….probabil eram unika care neavînd ce face..sau poate sătulă de tot ce trebuie să fac…a ieşit pe străzile aglomerate..şi totuşi pustii…dar nu îmi mai pasă.nu îmi mai pasă nici de ploaia măruntă care a ieşit să mă însoţească în singuratea mea..şi care atîngîndu-mi părul..îl transforma în bukle….de ce să îmi pese?
mda…am revenit acasă..doar pt că îmi era frikă de bezna care cobora peste oraş tot mai repede şi mai greoi…..dar..atît de mult nu îmi doream să mă întorc în cei 4 pereţi…..4 pereţi….care îmi cunosc însă toate durerile…toate momentele de bukurie..de slăbicune…de înfrîngere….îmi pare că cei mai trişti sunt ei..pereţii de la gazda aceasta….pt că ei au fost martorii tăcuţi ale celor mai grele momente din viaţa mea….ei au văzut lacrimile de durere ce îmi sfişiau inima şi se rostogoleau pe obraz…din cauza unei iubiri tîmpeşti..dar pt care am dat totul….ei au fost ce-I care mi-au urat la multi ani la 20 de ani….ei au fost ce-I care îmi ţineau de urît în nopţile cînd învăţam pînă dimineatza….ei erau cei care mă petreceu în fiece zi la universitate…
Departe..departe au ramas ei…departe sunt eu..dar sentimentul ăsta de tristeţe nu mă lasă..atîta lume în jur..şi nimeni..nimeni în jur care să……înţeleagă…..sau nu..mai bine zis să încerce să înţeleagă..pt că astăzi…nu…nimeni..nu mai vrea…da ,NU VREA..nu că nu poate să înţeleagă…..
Asta e..să mă resemnez?nu..nu vreau….pt că nu pot să las aşa ceva..strig către tine..cel care a şters ce a fost mai frumos din inima mea…DRAGOSTEA…deshide ochii şi nu mai provoka durere altora ca mine..care îţi dăruiesc sufletul…strig către tine ..trecătorule…nu merge nepăsător alături de cineva ce se cufundă în nămol…dă-I o mână de ajutor..nu pentru că aşa se cuvine…ci pentru că o să ai şi tu nevoie cîndva..strig la tine ploaie…..nu mai plînge..nu mai lăsa urme pămîntului….pt că el e singurul care deja ştie ce vrei să spui..plîngi..pe umerii oamenilor..poate vor deschide ockii şi vor înţelege durerea ta….
Cuvintele se aştern pe foaie la întîmplare….e o seară ca multe altele..stînd în faţă internetului..privind la lista de prieteni de pe sait…şi dîndu-mi seama că doar 2, 3 din ei sunt cu adevărat prieteni..rostul celorlalţi?…nu ştiu..poate de frumuseţe..poate în speranţa că o dată unii îţi vor scrie:”bună.cum la tine?”…şi această frază nu va fi urmată de o rugăminte….ci doar va fi scrisă cu intenţia de a afla întradevăr ce faci…..minune…..ar fi desigur..dar..de fapt..toată viaţa suntem în aşteptarea unei minuni…în orice moment..eu aştept mîine o minune la examen….mîine o să aştept un alt mirakol…aşa e zi de zi…la fiecare din noi….doar că puţini mai au puterea să recunoască acest lukru…..mulţi crezînd că e o dovadă de slăbiciune..nu e ,dragii mei….credem în minuni şi le aşteptăm pt că viaţa nu ne oferă o altă alinare..decît speranţa ca mîine va fi mai bine….

Uite aşa m-am aşezat într-o şagă..şi am scris aceste cuvinte ..la întîmplare…doar pt că sufletul meu…încearcă să strige şi se înăduşa….tu..cel care citeşti aceste rînduri..nu mă judeca prea aspru/…pt necoerenţă….sau că nu am terminat nişte gînduri…şi nu am pus nişte virgule sau puncte acolo unde era nevoie..te las să le pui tu…te las să contemplezi lumea…să o o kauţi şi înţelegi în felul tău….dar fă-o neapărat..nu citi şi trece nepăsător…e zbuciumul unui suflet doar…..dar cum ramîne cu zbuciumuul tău…?.
Degetele au obosit de tapat….okii se îneakă în lakrimi….dar sufletul şi mintea gîndesc mai limpede ca oricînd..ce să fie oare?mă maturizez?nu ştiu..dar am impresia că sufletul meu în cei cîţiva ani de studenţie au îmbătrînit cu 10 sau chiar 20 de ani..mă simt fără forţă..şi fiece zi caut în okii tăi..în okii lor un fir de care să mă agăţ….trăiesc zi de zi….sperînd că mîine va fi mai bine…trăiesc pt că părinţii şi Dumnezeu a hotărît că voi trăi…
Totul este efemer….toate vor trece….dar cînd vei citi aceste rînduri….gîndeşte-te şi tu..şi aduţi aminte..dacă m-ai cunoscut..că a trăit o nebună..nebună de dor,dragoste şi viaţă….care în ajunul examenelor aşeza aceste rînduri pe foaie…îşi aşeza inima pe foaie.

Dragostea nu knows boundaries!!!

8 Jul


I love you atât de tare
Încât I believe că mor,
You are so încântătoare,
Oh, my dear, cât te-ador.

When I go la braţ cu tine,
Mă simt very măgulit
Că are looking toţi la mine,
Oh, I’m so, so fericit

All ar fi atât e bine…
But you see, nu-i chiar aşa,
Căci I tell ce simt în mine,
Dar tu doar smile şi smile într-una;

And I think că spun trăznăi;
Please don’t face pe nebuna
Şi mai look în ochii mei.

Understand? I love you, dragă,
Cum the hell să iţi mai vorbesc,
You are totul pentru mine
And I want să te-ntâlnesc.

But it’s difficult, vezi bine
Căci your mother is pe fază
Şi din five în five minute
Carefully te controlează.

Maybe să ajung la tine
Ca în Shakespeare, “Juliet”
I, “Romeo”, love pe tine!
Please, please…
Give me scara din boschet!

Inspirație…Den!!!

27 Jun

Ție-ți scriu versuri,
Ți le șoptește ploaia.
Cu-ale tale gesturi
Stropii mângâie foaia.

Pentru tine cerul plânge
Cu picături de iubire în palmă.
Și fulgerul inima-mi frânge,
Ce-n suspin de tunet te cheamă.

Tu ești a mea inspirație.
Cu tine inspir versul și aerul…
Alături de tine viața-i o revelație,
În răsăritul ochilor tăi e tezaurul.

Pe tine te caută-n rime
Ritmul inimii mele…
Vântul te-naripează-n poezie,
Vântul îți șterge urmele…

Îngheață versul…Den!!!

24 Jun

Îngheață sufletul în plină vară;
Îngheață fără tine, doamna mea…
Și buzele sorbesc din cer luna amară,
Crezând că vor gusta dulceața ta…

Îngheață inima în piept de dorul tău
Și sângele deja poți să-l servești cu gheață…
De unde ești aștept să vii în cerul meu
Și să-l trezești cu un sărut de dimineață.

Îngheață-n strigăt către tine vocea mea
Cu coardele vocale prinse-n promoroacă…
O șoaptă se sloboade ca o picătură-n marea ta
Și-n ultma suflare-ncearcă să te cuprindă toată…

Trezește-mi inima de gheață cu un sărut de dimineață…

Caut…Denis Zavorotnîi

21 Jun


Caut un loc sub soare
Să-mi încălzească sufletul…
Continui să stau în ploaie,
Stropii înmoaie freamătul.

Caut o inimă curată
Să-mi primească goliciunea…
Continui să stau în gloată,
Îmbrăcat ca toți în minciună.

Caut o lacrimă amară
Să-mi trezească obrazul…
Continui să atârn pe sfoară,
De mândrie se-agață necazul.

Caut un zâmbet sincer
Să muște buzele sorții…
Continui să depind de îngeri
Pe drumul vieții și-al morții.

Caut copilul din mine,
Pentru care totul abia începe…
Continui să dispar în ziua de mâine
Și sufletul fără aripi rătăcește în stepe…

Muzica mută îmi umple casa de zgomot…by Ariadna

24 May

Muzica mută îmi umple casa de zgomot, luminile aprinse peste tot îmi oferă amarnică iluzie că nu sunt singură, pisică agitată se îndreaptă în nici o direcţie se preface că plec acum cu el mă înţelege atît de bine, hainele stau aranjate într-o poziţie de a le trage doar printr-o adiere uşoară căci cine ştie poate vine după mine, Aştept întoarcerea celui ce m-a părăsit cu dezamăgire, înşelăciune, prefăcătorie şi căruia îi dărui clipă de clipă gînduri atît de adînci şi curate.
Îmi frămînt sufletul în dezgustul chemării şi armonia aşteptării, fidelitatea proastă îmi zgîrîie privirea albastră şi îndurerată.
A plecat fără să-mi zică cuvintele care m-ar obliga să-l urăsc pe vecie probabil era mai uşor să trăiesc cu o ură în minte decît cu o aşteptare în inimă, ea arde tot ce ai mai sfînt şi dulce.
Convingerea mea nu are limite că cele mai amarnice timpuri sunt acele pe care le dedici speranţei pătate că poate totuşi te va mai îmbrăţişa, că vei mai simţi săruturile nevinovate, că o sa te mai ţină în privirea lui, iar zîmbetul o să pară numai din fericire că te are alături.
NU ştiu de se va întoarce sau apsenţa lui va fi aliata mea, dar durerea ruşinoasă prefăcută mai tîrziu într-o speranţă jalnică se va transforma în trecatoare amintiri deşarte lăsate în urma unui trecut, viitorul căruia e prea fericit ca să-ţi aminteşti de atitea greşeli săvîrşite cîndva.

%d bloggers like this: