Toate comentariile, articolele, cererile de reacţii oficiale şi neoficiale care au precedat tragicul omor de la Vadul lui Vodă, unde Vadim Pisari, un tânăr de 18 ani, a fost omorât cu sânge rece de către un militar din forţele pacificatoare de pe Nistru, îmi aduce aminte de un banc vechi, sovetic. „Ultimele cuvinte ale lui Alexandr Matrosov au fost: Cine m-a împins???”
Îmi place cum instituţiile de presă de la Chişinău au început idolizarea, şi eroizarea tânărului, care din cea mai nefericită întâmplare, sa dovedit a fi la volanul unei maşini într-un loc nepotrivit, făcând o acţiune nepotrivită situaţiei (adică nu s-a oprit).
(a)Politizarea la maxim de către jurnalişti şi analişti a tragediei provoacă, pe alocuri, chiar şi greaţă. Un oarecare politician, de aici de la Chişinău, a declarat, chiar de a doua zi, că gata, mai mult nu se poate aşa. Cerem reuniunea de urgenţă a formatului 5+2, pentru a pune pe prim plan înlocuirea militarilor pacificatori cu civili. Dacă mai amănunţit aici, politicianul dorea nu alt ceva decât să schimbe hainele pacificatorilor.
Interesant, la ce se gândeşte acest lider de partid? Cum poate cere de urgenţă o asemenea convocare, când la Tiraspol nu până la urmă s-a schimbat puterea? Când încă nu este clară albia, pe care va curge procesul de reglementare a conflictului. Ştie el oare acel politician cîtă muncă s-a depus pentru reânceperea negocierilor acum toamna, după ce au fost îngheţate câţiva ani?…
Dar nici presa, să nu credeţi că şade degeaba. Aici, un jurnalist (nu voi da nume din profunda stimă pentru maestru) a scris astăzi că, citez, „Până acum, anumite voci declarau că R. Moldova este condusă de la București. Crima de la Vadul lui Vodă a pus toate lucrurile la locul lor: R. Moldova este condusă de la Chișinău. Dar de un rus…” Aş dori, prieteneşte, să amintesc colegului jurnalist, că un proverb, de al nostru, vechi spune că: „cine comandă muzica acela joacă”…
Despre situaţia în care s-au nimerit a fi politicienii moldoveni
În ceea ce îi priveşte pe politicienii de la Chişinău, situaţia lor este foarte delicată. Pe de o parte este opinia publică, care mai înseamnă şi electorat. Această opinie publică cere ca cel care a tras să fie pedepsit, cere expulzarea ambasadorului rus din Republica Moldova cu acordarea titlului de „Persona non Grata”, cererea oficială de a retrage armata a 14-a de pe teritoriul Transnistriei. Pe de cealaltă parte, însă, şade Kremlinul. Aici este mai delicat, deoarece aceştia nu cer nimic. La ei este totul mai simplu, ei au grijă să-i aducă aminte lui nenea politician, că de câteva zile contractul la gaz cu Republica Moldova a expirat şi altul nu a fost încă semnat. Iar vorba veche, nu dee Domnul ca în bucată e iarnă să laşi „electoratul” fără gaz, că te mănâncă de viu.
Da, este nu una din cele mai delicate situaţii, şi nici pe departe nu este uşor să adopţi o poziţie oficială.
Întradevăr, după cele întâmplate, ar trebui ca ambasadorul rus să fie expulzat, să fie sensibilizate marile puteri care participă la negocierile 5+2, pentru a retrage armata a 14-a din Transnistria, doar că, nu atunci când supraveţuirea noastră depinde de Rusia.
Este uşor a cere, mai greu este să ştii ce să ceri, cum să ceri, şi când să ceri.
P.S.
Îmi cer scuze de la cititori că nu am menţionat unele nume în materialul prezentat. Motivul este stima profundă care o am pentru unele persoane ale căror nume nu le-am pronunţat.
By Sergiu Bercaru